Home > Uncategorized > Traseul ‘Cassin ridge’ / The route

Traseul ‘Cassin ridge’ / The route

June 16, 2010

RO: E 15 iunie, ora 4:19pm, Alaska time… Afara inca ninge; de fapt lapoviteaza. Ultimele zile nu s-a prea zburat din cauza conditiilor meteo. Din putinele zboruri care au ajuns la KIA, trei grupuri au ajuns la NE Fork: 3 francezi, 3 olandezi si de putin timp 6 americani, toti cu destinatia West Buttress.

E ceata si nici macar muntele nu se mai vede… Ninge marunt si ud si deja am terminat 1 carte din cele 3 pe care le am cu mine.

Imi tratez degeratura de la degetul mare de la mana dreapta.  Incercand sa operez diverse, abia acum realizez cat de importanta e opozabilitatea degetului mare, mai  ales intr-o epoca a QWERTY generalizat 🙂

EN: It is 15th of June, 4:19pm Alaska time… Outside snows – actually more sleet than snow… Over the last few days, thanks to the awesome weather there were very few flights in. From those few flights into KIA, up to NE Fork have arrived 3 groups: 3 Dutch, 3 French and 6 Americans, all bound to the West Buttress.

It is very foggy and the snow curtain is thick. Can’t even see the mountain.. I am through 1 book out of the 3 I brought along.

I am nursing my frostbitten right thumb and trying to operate various devices I came to realise how vital the oposability of thumbs is in this age of generalised QWERTY 🙂

[What follows is a description of the route ahead of me which I won’t translate here]

RO: Ieri m-am tot uitat la traseu si i-am rulat, mental, succesiunea:

– la inceput se parcurge o vale (‘Valley of Death’) – un mumbo-jumbo de crevase si blocuri de gheata flancate de seracuri pe ambii versanti ce incadreaza valea. In circumstante normale (adica zapada inghetata) parcurgerea vaii ar dura cam 3-4 ore. Valea duce atat spre baza traseului West Rib cat si, putin mai incolo, spre Cassin.

-Traseul propriuzis incepe cu un culuoar de gheata (the Japanese coulouir) cu inclinatie de 60 pana la 80 de grade si pasaje de mixt (aprox 300m / 10-11LC).

– Dupa iesirea din culuoar este primul loc de bivuac (Cassin ledge). Traseul continua cu o creasta de zapada intarita (Knife Edge Ridge) la 50 pana la 60 de grade inclinatie si foarte subtire (aprox 300m  / 8-9 LC). La finele ei este al doilea loc de bivuac, sub un serac.

– Urmatoarea sectiune o consta depasirea seracului – gheata pana la 70 de grade (3-4 LC) dupa care o portiune usoara pana sub prima centura de stanca (1st Rock band).

– ‘1st Rock band’ e o portiune de stanca (aprox 300m / 10 LC) care reprezinta al doilea crux tehnic, dupa culuoarul japonez: mixt pana la 70 de grade. La final e urmatorul loc de bivuac.

– Urmatoarea sectiune (8 LC), ‘2nd Rock band’ implica in continuare escalada mixta pana la 70 de grade. Sectiunea se termina undeva pe la 5500m alt. cu ultimul loc de bivuac ceva mai sus.

– Ultima sectiune nu este tehnica – doar o succesiune de creasta si platou pana la 50 de grade care duce pe varf la 6192m alt.

Pana cand am ajuns noi in Talkeetna nici o echipa nu raportase inca o ascensiune completa a traseului Cassin ci doar tentative. Cat am fost in Basin Camp am aflat ca in intervalul 1-7 iunie o echipa de rusi a facut traseul in 5 zile. Tot in aceeasi perioada, spre final, si profitand de aceeasi fereastra de vreme buna, o echipa de atleti BD Colin Haley si Bjorn ? au repetat traseul in 17 ore mergand simultan. Cei doi se aflau in zona de 1 luna si la primele semne de vreme buna au coborat de la Basin Camp, de la tabara rangerilor, via West Rib si au intrat in Cassin. De atunci a mai existat o tentativa, undeva intre 7 si 11 iunie a unei echipe belgiene care a ajuns partial pe Japanese Coulouir, tentativa incheiata cu SAR. Pana azi, 15 iunie, acesta e bilantul pentru traseul Cassin pe acest sezon, cel putin asa cum l-am aflat oficial de la rangerii NPS.


Advertisements
%d bloggers like this: